Cea mai recentă călătorie în Africa a președintelui francez, Emmanuel Macron, a confirmat acum definitiv declinul total al hegemoniei franceze pe Continentul Negru.
De fapt, statele africane au declarat în mod explicit fostei colonii că preferă noi parteneriate cu Rusia și China.
Este, așadar, sfârșitul așa-numitei Françafrique. În perioada 1-5 martie, șeful de la Elysée a vizitat patru state: Gabon, Angola, Republica Democrată Congo (RDC) și Congo Brazzaville și a avut de înfruntat diverse demonstrații și proteste împotriva politicilor franceze în Africa.
La sosirea avionului său în Gabon, prima escală a turneului său, la Kinshasa, capitala RDC, o mulțime de tineri congolezi au manifestat împotriva lui în fața Ambasadei Franței fluturând steaguri ale Rusiei.
Printre sloganurile scandate de protestatari, „Ucigașul Macron, Putin salvatorul”, „Congolezii spun nu politicilor Franței” și „Macron indezirabil în RDC”.
Organizatorul protestelor, Bruno Mimbenga, a explicat că steagurile rusești înseamnă „că nu mai avem nevoie de Franța, vrem să colaborăm cu parteneri de încredere, precum Rusia sau China”.
Republica Democrată Congo (RDC) acuză vecina Rwanda că sprijină o rebeliune activă în est, confirmată de experții ONU în ciuda dezmințirilor de la Kigali, și se așteaptă la o condamnare clară a acestei „agresiuni” de către comunitatea internațională.
Contingentele militare franceze, deja în 2022, fuseseră alungate din Mali și, în ianuarie anul trecut, din Burkina Faso!
În Mali, Franța a fost prezentă cu un contingent de mii de soldați cu scopul declarat de a lupta împotriva grupărilor teroriste din Sahel, dar în loc să scadă, activitatea teroristă a crescut exponențial, creând o puternică nemulțumire populară.
În plus, la 21 noiembrie, premierul interimar al Mali, colonelul Abdoulaye Maïga a interzis toate activitățile desfășurate de ONG-urile franceze în teritoriu.
În mod similar, Burkina Faso a ordonat ieșirea trupelor sale în urma unor demonstrații populare masive împotriva prezenței franceze.
Acum, nemulțumirea africană față de prezența franceză pe continent s-a extins și mai mult cu alte națiuni care au invitat în mod explicit Parisul să-și schimbe atitudinea în relațiile cu națiunile africane.
Din cauza resentimentelor și a climatului tensionat pe care fostele colonii africane le au față de Paris, Elysée a fost „forțat” să-și revizuiască politicile!
Macron, pe 27 februarie, în cadrul unei conferințe de presă, a prezentat, așadar, noua politică franceză în Continentul Negru, în viziunea recentei misiuni diplomatice.
Președintele francez a explicat așadar că Franța vrea să-și redefinească relația cu continentul pe o altă bază și cu „profundă umilință”.
O viziune care prevede o reducere semnificativă a forțelor militare franceze încă prezente în Africa și un nou model de parteneriat la nivel economic.
Acesta a fost firul comun care a legat diferitele etape ale călătoriei lui Macron în Africa. La Libreville, capitala Gabonului, Macron a declarat în mod explicit că „era Francafrique a luat sfârșit”, adăugând că noua politică africană este aceea a Parisului ca „interlocutor neutru”.
În general, Parisul va acorda mai multă atenție problemelor de mediu și sociale și mai puțin celor de securitate și militare, cel puțin conform celor declarate de șeful Elysée care a spus că este nevoie de o nouă relație „echilibrată, reciprocă și responsabilă”.
Acest lucru nu a împiedicat însă o confruntare destul de dură cu președintele RDC, Félix Tshisekedi: congolezii, de fapt, cred că Franța este prea aproape de Rwanda, țară care conduce o agresiune indirectă împotriva suveranității Congo-ului, susținând rebelii grupului armat M23, activ în zona Kivu de Nord.
Macron a intervenit, așadar, spunând că restabilirea suveranității naționale este o sarcină a guvernului și nu este nevoie să cauți vinovați în străinătate:
„Cred că ați făcut o greșeală, care nu are nimic istoric sau corect în ceea ce privește rolul pe care l-a jucat Franța și situația dramatică care a fost evocată în Rwanda și al doilea război din țara dumneavoastră care a dus la un milion de morți, din care îmi amintesc gravitatea.
Nu ați reușit să restabiliți suveranitatea. Nici militar, nici de securitate, nici administrativ al țării dumneavoastră. Aceasta este o realitate. Nu trebuie să căutăm vinovați externi pentru asta», a afirmat președintele francez, uitând, totuși, de rolul important de sprijin financiar jucat de banca franceză BNP Paribas în genocidul din Rwanda din 1994.
Potrivit ultimelor investigații, de fapt, institutul bancar a acordat un împrumut pentru achiziționarea a 80 de tone de arme de către luptătorii hutu, încălcând astfel embargoul impus de Națiunile Unite.
Răspunsul președintelui congolez Tshisekedi nu a întârziat să apară:
„Acesta este ceea ce trebuie schimbat, modul de cooperare cu Franța și cu Europa. Trebuie să ne privești într-un alt fel, considerându-ne și respectându-ne ca niște adevărați parteneri și nu întotdeauna cu o privire paternalistă, cu ideea de a ști mereu ce avem de făcut”.
În Angola, o fostă colonie portugheză vizitată ultima dată în 2015 de predecesorul său, Francois Hollande, Macron a încheiat un acord de consolidare a sectorului agricol angolez și de diversificare a economiei sale, axat puternic pe producția de petrol.
Același lucru s-a întâmplat în Congo-Brazzavile și în RDC. Președintele francez a mai ținut să sublinieze că „Africa nu este un tărâm al competiției”, chiar dacă în realitate competiția franceză cu noile puteri precum Rusia și China de pe continent este foarte evidentă și Parisul iese învins.
În cele din urmă, chiriașul de la Elysée a spus că Franța:
„închide un ciclu marcat de centralitate a chestiunii militare și de securitate”, anunțând un „nou model de parteneriat” care prevede „o creștere a puterii africanilor”.
O schimbare de atitudine și paradigmă la care Parisul a fost aproape forțat de intoleranța din ce în ce mai ireprimabilă a popoarelor africane și pe care va trebui să așteptăm să vedem dacă va fi urmată de fapte concrete.
Între timp, un lucru este cert: declinul puterilor occidentale, și în special a Franței, în Africa, în beneficiul unor noi puteri precum Rusia și China care se prezintă cu o abordare total diferită de cea a „vechilor” colonialiștii europeni.
Sursa: lindependente.online
Adaugă comentariu