Ministrul israelian al apărării Yoav Gallant a declarat Knesset, parlamentul cu o singură cameră al țării, că Israelul este implicat într-un „război pe mai multe fronturi” care implică o mare parte din Orientul Mijlociu.
Departe de a sugera rezolvarea mult solicitată a conflictului și încetarea focului la fel de căutată, cuvintele lui Gallant, în concordanță cu cele ale lui Netanyahu, au în vedere o prelungire a războiului.
În discursul său la Knesset, Gallant a spus că Israelul este „sub atac din șapte teatre:
Gaza, Liban, Siria, Cisiordania, Irak, Yemen și Iran”, dintre care șase sunt deja atacate, și a avertizat că orice altă infracțiune nu se va întâmpla cu impunitate.
Pe scurt, se pare că ne confruntăm cu o exacerbare a tensiunilor, pentru care Israelul se pregătește cu cinism prin coordonarea cu SUA, fără a întrerupe atacurile și raidurile aeriene din Gaza și Cisiordania, precum și în celelalte zone implicate.
Toate țările menționate de Gallant fac parte din frontul pro-iranian, dușmanul amar al Israelului.
Relațiile dintre Iran și Israel nu au fost întotdeauna una de dușmănie, dar au devenit așa în 1979, când Ruhollah Khomeyni a răsturnat guvernul șahului și a înființat un stat islamic.
După 1979, Iranul și-a reconsiderat poziția la nivel geopolitic, luându-se de partea SUA și lărgându-și din ce în ce mai mult interesele în Est cu o perspectivă antisionistă și anti-saudită.
Cele șapte state despre care vorbește Gallant, cu excepția Iranului, au fost centre de conflict cu forțele israeliene și americane încă de dinainte de ofensiva Hamas și chiar sunt controlate de grupuri militare susținute de Iran și Gărzile Revoluționare (pasdaran) înființate cu peste patruzeci de ani în urmă de Hhomeini.
Blocul pro-iranian a luat imediat partea și a acționat activ după atacul din octombrie!
Acesta este motivul pentru care ministrul israelian al apărării a vorbit despre șapte fronturi, toate afectate activ de propriile forțe sau aliați, cu excepția Iranului însuși, care rămâne în continuare implicat indirect.
Din luna octombrie, Siria a devenit cu siguranță una dintre cele mai importante etape în care se desfășoară atât ofensiva militară israelo-americană, cât și pro-iraniană; conform Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului, de la începutul ciocnirilor Israelul a lovit teritoriul sirian de 37 de ori, dintre care 23 prin lovituri aeriene și, în general, conform celor raportate de Limes, cel puțin 100 au avut loc numai în Siria pe 13 noiembrie, bombardamente efectuate de ambele părți; ultima este cu siguranță cea mai importantă, deoarece a implicat uciderea generalului pasdaran Moussavi, la care Iranul a răspuns cu amenințări dure de răzbunare.
Un alt front deosebit de aprins este cel al Libanului, unde este prezentă organizația islamistă Hezbollah, care este inspirată din ideologia lui Khomeini însuși și care activează pe teritoriu încă de la primul război din Liban.
De la începutul lunii octombrie, Hezbollah și forțele israeliene au fost protagoniștii a numeroase incendii, atât la granița dintre Liban și Israel, cât și pe teritoriul sirian, iar în ultimele luni situația a continuat să se agraveze.
Netanyahu a avertizat Hezbollah că, în caz de escaladare, Libanul se va transforma într-o nouă Gaza, iar între timp Tel Aviv a lansat raiduri aeriene la graniță, ultimul dintre care, relatează Al Jazeera, a avut loc pe 26 decembrie.
Confruntările se intensifică și în Irak, împotriva cărora SUA au acționat în Siria și, mai recent, chiar în Irak, efectuând un atac ca răspuns la ofensivele irakiene.
În ceea ce privește Yemenul, țara este controlată de milițiile pro-iraniene șiite Houthi, care păzesc Marea Roșie și susțin cauza palestiniană.
Houthii au lansat atacuri repetate împotriva navelor care se îndreptau spre Israel pentru a-și întrerupe rețeaua comercială, iar ca răspuns la acestea, Statele Unite au acționat în principal, trimițând drone și lansând Operațiunea Prosperity Guardian care are ca scop „asigurarea libertății de navigație în toate țările și consolidarea securității și prosperității regionale”.
Pe scurt, situația actuală este foarte instabilă și implică nenumărate forțe.
Cuvintele lui Gallant trasează o linie bine definită a ceea ce pare a fi soarta ciocnirilor, care a fost confirmată de sosirea la Washington a ministrului israelian al afacerilor strategice Ron Dermer, care călătorește în SUA pentru a discuta despre următoarele faze ale război .
În ciuda numeroaselor încercări de a găsi o soluție a conflictului și a cererii recente de încetare a focului, aceleași cuvinte pe care Netanyahu le-a adresat soldaților săi în timpul vizitei sale, îndemnându-i să continue „până la victorie”, sunt în concordanță cu ceea ce a spus ministrul său.
Între timp, se pare că și Iranul se pregătește de escaladare, care conform ultimului raport al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică accelerează producția de uraniu sărăcit, declarație infirmată de Teheran.
Între timp, în urma amenințărilor continue de intensificare a ciocnirilor, telecomunicațiile au fost din nou întrerupte în Gaza și Cisiordania și, potrivit Ministerului Sănătății, 858 de persoane au fost ucise și 1.598 de răniți de duminică, dintre care 241, respectiv 382 doar in ultimele 24 de ore.
Atacurile se intensifică, decesele cresc, tensiunea crește vertiginos și nu se limitează la a afecta țările direct implicate, ci pătrunde și în altă parte, după cum se vede din atacul petrecut ieri asupra ambasadei Israelului din India.
Iranul pare să răspundă, iar Israelul nu dă semne de oprire, ci mai degrabă își pregătește următoarele mișcări în vederea unui masacru pe care nu intenționează să-l oprească.
Adaugă comentariu