În data de 29 noiembrie 2022, a fost publicat în monitorul oficial, ordinul Nr. M.192/2022 al MApN.
Acest ordin prevede:
,,Instrucțiunile privind operațiunile de mișcare și transport ale marilor unități și unităților militare".
Ceea ce atrage atenția asupra acestui ordin, sunt noile norme ce se introduc, adaptabile desigur, noii situații cu care ne confruntăm ca țară la nivel global precum și pentru a ne alinia la directivele și normele NATO, privind obiectivele și starea de pace sau război.
Se fac desigur o serie întreagă de specificații în acest ordin, atât legate de toate tipurile de transport rutier, aerian și naval pentru deplasări logistice dedicate operațiunilor sau exercițiilor militare, precum și de alte operațiuni, unele ce ,,trebuie anunțate cu cel puţin 48 de ore înainte de data planificată a intrării transportului pe teritoriul naţional, pentru deplasarea de forţe, produse şi echipamente militare, armament, muniţii, explozivi, materiale radioactive şi alte bunuri periculoase", așa cum se stipulează in aliniatul 3 punctul (a) al acestui ordin.
Mențiuni similare apar și în alte articole ale acestor legi ale acestui ordin, în care se menționează desigur, că toate hotărârile se iau în acord cu coordonatorii respectivelor acțiuni militare conform instrucțiunilor și coordonărilor directivelor NATO, acolo unde hotărârile au legătură cu această structură și cu acordurile în care țările sunt implicate.
Ce implică acest lucru? Aparent am spune nu mare lucru, ci doar niște mențiuni necesare de altfel, pentru situația și contextul conflictual în care, în această perioadă, din păcate în zona știută a lumii, ne aflăm.
Pe de altă parte însa, modul de structurare a acestui act normativ, cu prevederile și modificările specificate, implică de fapt, o subscriere totală, nenegociabilă și în mod necondiționat, la orice tip de acțiuni militare impuse sub sigla NATO fie pe teritoriul României fie pe teritoriul altor state, atât timp cât coordonarea de la acest nivel impune lucrul acesta.
Ceea ce este îngrijorător, este faptul că în acest ordin al MApN, nu există nici un articol de lege, în care România să poată să-și rezerve dreptul de analiză asupra situației ce la un moment dat i se impune, acea analiza care să presupună acele evaluări de riscuri reale, legate de siguranța protejării populației din multe puncte de vedere, precum și acele evaluări legate de prognosticul distructiv teritorial posibil, în funcție de operațiunile ce se vor desfășurate, pe care orice stat de drept ar trebui sa și le rezerve, dacă în mod responsabil, își asumă rolul important pe care îl are față de cetățenii pe care îi reprezintă și obligațiile față de țară, pe care cerebral trebuie să le realizeze că le au.
A subscrie la toate acordurile care vin, fără a face o analiză la nivel teritorial intern, de către structurile responsabile, a situațiilor dificile, armate și mai puțin armate, ce pot apărea, acest aspect nu poate induce decât o stare de nesiguranță, atâta timp cât la nivel decizional, atitudinea României nu numai că practic nu există, dar, prin această lege, nici nu mai poate exista, ci doar îi rămâne să se supună normelor și operațiunilor, ce ca directive se dau.
Acest aspect, pare din păcate o lipsa completă de preocupare reală legată de viața oamenilor și de vreo preocuparea a asigurării unei securități a lor, acest lucru fiind inadmisibil ca atitudine la absolut orice structură sau formă statală, care e mandatată să hotărască acțiuni ce țin de destinul și viața oamenilor, cu atât mai mult cu cât unele acțiuni pun în pericol major nu numai viața ci și viitorul nostru, prin modul de acționare a logisticii armate și mai ales prin riscul nuclear major ce poate exista la un moment dat, lucru menționat în lege, fără a exista vreo șansă ca poziția statului român să poată însemna ceva, fiind prezentă o lege ce stipulează lucrurile în modul în care o face aceasta.
Autor: Luiza Parcanschi
Adaugă comentariu