Iranul a desfășurat lovituri de răzbunare împotriva Israelului, Statelor Unite și ISIS, lovind ținte legate de acestea în Irak și Siria, ca răspuns la atacul care a ucis peste 100 de persoane în timpul ceremoniei de aniversare a morții generalului Qasem Soleimani.
Acțiunea a fost desfășurată împotriva unei baze israeliene Mossad și a unui consulat american în construcție în orașul Erbil, Irak, și împotriva fortăreților Daesh, altfel cunoscut sub numele de ISIS, și a altor organizații islamiste anti-iraniene din Idlib, Siria.
Statele Unite condamnă atacul iranian. Între timp, Iranul se pregătește să desfășoare exerciții navale comune cu Pakistanul în Golful Persic.
Corpul Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC) a declarat că, aseară, rachete balistice cu combustibil solid din Republica Islamică au lovit sediul Mossad-ului din Erbil, Kurdistanul irakian.
Potrivit iranienilor, această bază ar fi un centru pentru dezvoltarea operațiunilor de spionaj și planificarea operațiunilor teroriste în regiune.
Tot în Erbil, rachetele iraniene au lovit noul consulat al SUA care era în construcție. În total, în oraș s-au auzit cel puțin opt explozii.
Potrivit Consiliului Regional de Securitate al Kurdistanului Irakian, patru persoane au fost ucise și aproximativ cincisprezece au fost rănite în atac.
Unul dintre cei uciși în atacul iranian este omul de afaceri multimilionar de origine kurdă, Peshraw Dizayee, lovit în casa sa de una dintre rachete.
Dizayee, aproape de clanul Barzani, deținea companii care au condus proiecte imobiliare majore în Kurdistanul irakian.
De fapt, Dizayee era proprietarul Falcon Group, o companie activă în sectoarele petrolului, construcțiilor și securității, fondată imediat după ocuparea Irakului de către SUA în 2003.
Dizayee era considerată foarte apropiată de Mossad-ul israelian.
Simultan, Iranul a lansat și un atac cu rachete împotriva membrilor ISIS în Idlib, Siria.
Obiectivele atacului împotriva Daesh au fost diferite: un cartier general, depozite de arme și echipamente, o tabără de antrenament și un centru medical.
Mai mult, au fost lovite structuri ale lui Hayat Tahrir al-Sham, o organizație islamică sunnită prezentă în Siria, precum și unele structuri ale Partidului Islamic Turkestan, ambele organizații ostile Iranului.
Atacul cu rachete asupra țintelor din Siria reprezintă o premieră pentru Iran, servind în același timp și drept avertisment pentru adversarii din regiune: rachetele au parcurs distanțe care depășesc 1.200 de kilometri.
Statele Unite au condamnat ferm atacurile iraniene și și-au exprimat îngrijorarea cu privire la impactul acestora asupra stabilității Irakului.
Departamentul de Stat a subliniat că Statele Unite sprijină Guvernul Irakului și Guvernul Regional al Kurdistanului Irakian în eforturile lor de a îndeplini aspirațiile oamenilor.
Merită să ne amintim că pe 10 ianuarie, la câteva zile după atacul terorist care a lovit Iranul, premierul irakian, Mohammed Shia al-Sudani, a declarat că dorește retragerea trupelor americane de pe teritoriul său, argumentând că prezența acestora contribuie la destabilizarea echilibrului Orientului Mijlociu.
Preocuparea lui a fost tocmai faptul că Irakul va fi atacat în războiul aflat în desfășurare între Statele Unite, Israel, Marea Britanie și alți aliați împotriva axei forțelor de rezistență islamice susținute de Iran.
În fine, chiar dacă nu are legătură directă cu știrile tocmai oferite, trebuie evidențiat exercițiul naval comun dintre Iran și Pakistan care va avea loc în următoarele zile în strâmtoarea Hormuz, în Golful Persic.
O flotilă navală pakistaneză a acostat în orașul-port Bandar Abbas din sudul Iranului înaintea unui exercițiu militar comun cu forțele iraniene. Cele două marine vor practica misiuni defensive și de patrulare.
Aceasta subliniază postura Iranului care, deși dă impresia că dorește să fie târât într-un conflict deschis cu SUA și Israelul, intenționează să răspundă rece și precis provocărilor și atacurilor, continuând să cultive relații transversale în încercarea de a împiedica dorința israeliano-americană de a izola țara lovindu-și aliații, așa cum se întâmplă în Liban și Yemen.
Cooperarea Teheranului cu Pakistanul, o țară strâns legată de Arabia Saudită, trebuie privită tocmai cu intenția de a nu se lăsa izolat.
Până acum mai multe zone din Orientul Mijlociu au intrat în scenariul războiului, altele de fapt nu l-au părăsit niciodată.
Prin urmare, conflictul, deși de intensitate scăzută și de geometrie variabilă, este de multă vreme de natură regională și acum, în urma atacului israelian asupra Gaza, se răspândește la noi jucători.
Adaugă comentariu