A fost semnat decretul de stabilire a unui depozit pentru cei sosiți din națiuni sigure și care așteaptă examinarea cererii lor de azil.
În această perioadă de timp cei care au debarcat ar putea încerca să evadeze!
Ministerul de Interne al Italiei: „Măsura este în conformitate cu o directivă UE”.
„Totul are prețul lui, dar nimeni nu va ști cât costă libertatea mea”, a declarat Edoardo Bennato.
Emigranții care nu doresc să fie trimiși la CPR (centrul pentru repatriere), vor experimenta în schimb această valoare inestimabilă. Aproape 5.000 de euro: 4.938 mai exact.
Ei vor trebui să pună acești bani la dispoziția statului italian în schimb. Și dacă între timp, după ce au primit poate un decret de expulzare, ar considera că clandestinitatea este mai bună decât repatrierea?
Ar fi suficient ca el să dispară. „Cauțiunea” acestora (de 4,938 euro) va fi reținută de Stat.
Decretul ministrului de interne, Matteo Piantedosi, a fost publicat în Gazeta Oficială.
O donație substanțială este suficientă pentru a ne imagina o lume mai primitoare. Sau mai degrabă, un depozit.
Deci, cu decretul aprobat, să ilustrăm: ești emigrant venit dintr-una dintre acele țări așa-zise „sigure”, care garantează o examinare rapidă a cererii tale de azil?
Nu-ți place șederea ta în centrele haotice CPR? Și, mai presus de toate, în ciuda mitei plătite contrabandiștilor, mai aveți câteva mii de euro?
Ei bine, șederea împovărătoare poate fi evitată cu o garanție: 4.938 de euro, așadar.
Speranța antreprenorului public este următoarea: având în vedere că aparțin țărilor menționate mai sus, acel emigrant nu va obține protecție internațională și va trebui repatriat.
Rămân mai mult decât câteva îndoieli: atât substanțiale, cât și etice.
Tariful contrabandiștilor pentru o călătorie dus, spre Lampedusa, Italia, variază de la 3 la 5.000 de euro.
Odată ajuns în Italia, tot ce trebuie să faci este să plătești încă 5.000 de euro pentru a te descurca.
Presupusa libertate, în total, costă 10.000. Pe de altă parte, însă, există riscul, eufemismul, de a nu mai vedea niciodată ”contribuabilul” improvizat.
Cei care pot plăti ar rămâne în afara CPR. În plus, contribuie la cheltuieli. Arată ca o făcătură!
Odată ce libertatea a fost obținută, emigrantul generos va putea totuși să se îndepărteze și să meargă oriunde dorește.
Dacă ar primi între timp un refuz sau o expulzare? Ar putea să dispară în schimbul acelor 5.000 de euro, va deveni o fantomă.
Un fel de eliberare pe cauțiune. Dar odată ce a devenit pasăre de pădure, o persoană care își riscă viața pentru a scăpa de acasă se va preda înapoi autorităților italiene?
Oare nu luase în calcul, înainte de a întreprinde teribila traversare, să devină emigrant ilegal? Și nu i se va părea acea contribuție plătită națiunii gazdă ca cea mai mică dintre rele?
Iată însă detaliile decretului tocmai emis de Ministerul de Interne din Italia.
Solicitanții de azil cărora li se respinge cererea de protecție și intenționează să facă recurs pot, așadar, să se descurce cu o garanție: acea garanție de aproape 5.000 de euro.
Calculul, desigur, nu este întâmplător. Suma este folosită pentru a oferi străinului „cazare adecvată pe teritoriul național” pentru maximum patru săptămâni.
Suma include apoi posibila repatriere: aproximativ 2.700 de euro. La fel şi mijloacele minime de existenţă.
Ministerul de Interne explică că procedura, prevăzută deja de decretul Cutro, este „conformă cu ceea ce se cere” de o directivă UE din 2012.
Suma va fi reținută chiar dacă „solicitantul nu a predat pașaportul”. Iar garanția „vizează evitarea riscului de zbor, luând caracterul unui depozit de garanție”.
Acesta trebuie plătit într-o singură plată. Cu garanție bancară sau polița de asigurare. Este individual. Nu poate fi plătit de terți.
În plus, „operațiunile de recunoaștere a amprentei foto și a semnalului” trebuie utilizate înainte de termenul limită.
Iar dacă antreprenorul alege să se ascundă, va primi o pedeapsă exemplară: prefectul locului în care s-a constituit garanția financiară va proceda la „executarea silită a sumei”.
Vei înțelege. Cinci mii de euro pentru a putea circula liber. Probabil că majoritatea emigranților care ajung în Italia, putând conta pe niște mijloace economice, vor fi entuziasmați de această idee.
Este comercializarea emigranților. Pentru contrabandiști, care evident nu au scrupule. Pentru statul italian, mișcat poate de cele mai bune intenții.
La fel și pentru Germania, care a decis să sprijine ONG-urile pentru a se elibera de această povară.
Potrivit unui purtător de cuvânt al Ministerului german de Externe, Berlinul se pregătește să finanțeze, cu sute de mii de euro, două proiecte de asistență, inclusiv unul pentru emigranții sosiți în Italia.
Acesta este un acord între Berlin și Comunitatea Sant'Egidio, fondată de Andrea Riccardi, ministru al cooperării internaționale în guvernul Monti, editorialist pentru Corriere della Sera și consilier foarte respectat al Papei Francisc.
Care, printre altele, după cum a dezvăluit publicația Panorama, în 2021 a primit o donație de aproape 256.000 de dolari de la fundațiile Open Society a lui George Soros, un multimiliardar american progresist. Descrierea acestui transfer a fost: «Sponsorizarea comunitară a refugiaților».
Pactul cu Germania merge în aceeași direcție. Piantedosi dezvăluie: „Aș sugera guvernului german să-și proiecteze generozitatea pe teritoriul național”.
Italia, însă, tocmai a anunțat o ofertă senzațională. Una dintre acelea la care nu poți renunța.
Sursa: laverita.info
Adaugă comentariu