Contribuția petrolului, cărbunelui și gazelor la producția de energie nu s-a schimbat de 50 de ani. Și utilizarea lor este în creștere în țările „virtuoase”: centralele de energie regenerabilă au nevoie de ele.
Trebuie să fim conștienți de acest lucru: nu va exista tranziție energetică. Nu în termenii care ni se spun, cel puțin.
Din cele mai îndepărtate vremuri și până în urmă cu câteva secole, omenirea s-a hrănit cu lemne de foc și cu puterea musculară a animalelor și a sclavilor.
Astăzi trăim în mijlocul unei tranziții energetice complete, care cu siguranță nu s-a produs din cauza impunerii legii.
A început acum două secole, când au apărut combustibilii fosili împreună cu cărbunele.
O sută de ani mai târziu (1923), acestea (în mare parte cărbune) reprezentau aproape 60%.
Alți cincizeci de ani (1973) și contribuția lor a crescut la 80%, cu un amestec mai echilibrat de petrol, cărbune și gaze. Și au menținut acel mix și acea contribuție de 50 de ani.
Până acum două secole, nimeni nu și-a imaginat tranziția energetică care avea să revoluționeze lumea.
În mod similar, astăzi nu ne putem imagina cum va fi următoarea tranziție energetică. Dar cu siguranță nu se va întâmpla cu forța legilor Parlamentelor. Dacă aceste legi nu vor fi oprite, vom plăti un preț foarte scump.
Trebuie să fim conștienți de acest lucru: lumea nu poate exista fără combustibili fosili. Petrolul este necesar nu doar pentru carburanți, pentru asfaltul rutier, pentru producerea de materiale plastice și materiale sintetice pentru mii de produse pe care le folosim în fiecare zi.
Se folosește și la producerea lubrifiantului pentru turbinele eoliene pe care Verzii ne obligă să le instalăm, cu promisiunea, amăgitoare, că nu se va mai folosi petrolul.
La o estimare aproximativă, se folosesc trei sute de litri de lubrifiant pe an pentru fiecare turbină eoliană.
Numai în Italia vom avea 10.000 de turbine: 3 milioane de litri pe an de lubrifiant de obținut din petrol. Parcurile eoliene au nevoie de petrol!
Combustibilii fosili (în principal cărbune și gaze naturale) asigură lumii 60% din energia electrică de care are nevoie.
Alte 25% sunt furnizate de energie hidro și nucleară. Și apoi sunt instalațiile care tratează deșeurile solide municipale și energia geotermală.
Ceea ce a schimbat lumea este disponibilitatea 24/7 a energiei și acest lucru este posibil datorită cărbunelui, petrolului, gazelor, centralelor nucleare și hidroelectrice, geotermale și incinerării deșeurilor solide municipale.
Lumea este acoperită cu ferme eoliene și fotovoltaice, trilioane de dolari din impozitele contribuabililor au ajuns în buzunarele vânzătorilor de energie eoliană și fotovoltaică, dar aceștia în schimb nu dau aproape nimic, iar puținul pe care îl dau îl fac la pofta vântului și a soarelui.
O altă minciună pe care ne-o spun este aceea a acumulării. În momentul de față, centralele de stocare acoperă o jumătate de gigawatt oră de energie electrică.
Cum se face? Conturile sunt în curând terminate. Instalațiile de stocare costă un miliard de euro pe gigawatt oră; când absoarbe puțin (noaptea) Italia absoarbe cel puțin 30 GW!
Înmulțind cu cele 17 ore de întuneric sigur, se produc 500 GWh de energie electrică, adică 500 de miliarde de euro numai pentru aceste depozite.
Asta dacă avem garanția că ziua este ceva de acumulat pentru noapte!
Cu 1.000 de miliarde de euro, am putea garanta energie electrică pentru cel puțin două zile înnorate și liniștite consecutive?
Nu, pentru că în acest caz acumularea ar fi folosită pentru a acoperi cererea de zi. Iar 1.000 de miliarde de euro reprezintă doar jumătate din PIB-ul nostru. Pe scurt, nu există sfârșit!
Și țările ”virtuoase”? Nu există țări virtuoase. Danemarca? Se laudă că produce 60% din electricitate cu ajutorul vântului.
Prostii: Danemarca își asigură stabilitatea electrică cu importuri din hidrocentrale norvegiene.
Și Germania? Bântuie întreaga UE, dar în ultimii 3 ani a crescut utilizarea combustibililor fosili cu 7 puncte procentuale.
Dar Japonia după Fukushima? Japonia își demontează parcul eolian offshore din prefectura Fukushima, a decis să păstreze cărbunele ca una dintre principalele sale surse de energie electrică și intenționează să construiască 22 de noi centrale pe cărbune până în 2025.
Dar hidrogenul? Deja, hidrogenul, combustibilul care nu există, combustibilul care nu poate fi transportat.
Combustibilul care ne va îngropa cu hohote de râs. Nu știu care geniu a spus că ar vrea să-l transporte în conductele existente: imposibil.
Trebuie să fim conștienți de acest lucru: lumea are nevoie de surse de energie ieftină.
Un plan rațional pentru 2050 ar trebui să prevadă dezmembrarea parcurilor eoliene și fotovoltaice și punerea în funcțiune a centralelor nucleare în țările avansate și a centralelor pe cărbune în țările în curs de dezvoltare și în cele subdezvoltate.
Dacă acest lucru nu se face, ponderea numerică a acestora din urmă îi va șterge pe cei (până acum) privilegiați. Și aceștia vor fi măturați de orbirea lor.
Sursa: laverita.info
Adaugă comentariu