Noile ediții ale romanelor lui Agatha Christie, publicate de al doilea cel mai mare editor din lume, HarperCollins Publishers, sunt diferite de original.
De fapt, s-au făcut modificări pentru a aduce romanele uneia dintre cele mai cunoscute și mai influente scriitoare ale secolului al XX-lea în concordanță cu sensibilitățile moderne, întrucât unii termeni și referințe au fost considerați potențial ofensatori.
Ziarul Telegraph a fost primul care a raportat-o, care a adunat mărturiile unor cititori care, începând cu edițiile din 2020, au observat modificări reale, mai ales în ceea ce privește Misterele lui Poirot și Miss Marple.
Unele dintre pietrele de temelie ale literaturii secolului trecut au fost, așadar, rescrise în ceea ce pare a fi o atitudine condusă de o corectitudine politică plină de ipocrizie, mai degrabă decât de o atenție profundă la sensibilitate.
Limba este o oglindă a istoriei omenirii și urmărește evoluția socială, politică și culturală mână în mână.
Eliminarea sau readaptarea modului de exprimare al unui autor fundamental pentru că este potențial ofensator arată mai mult ca o operațiune de cenzură decât o modalitate de a arăta respect față de conștientizarea actuală.
Romanele revăzute au fost scrise de Agatha Christie între 1920 și 1976 , într-un context istoric deosebit și bine definit, care este bine reflectat și imortalizat în lucrările sale.
Forța scrisului, precum și a multor alte forme de exprimare, constă în a ști să înțelegi și să colectezi o întreagă atmosferă și să o faci atemporală.
Realitatea pe care autorul o surprinde, pentru a o procesa și a povesti apoi, a existat acum și a trecut.
Importanța atribuită literaturii constă și în faptul că ea este un mijloc de înțelegere a istoriei, de cunoaștere, de a nu repeta greșelile trecute, de a-și dezvolta propriul filon critic, precum și de a înrobi o nevoie profundă de cunoaștere și distracție care a fost întotdeauna inerentă ființei umane.
Este, așadar, greu de înțeles cum nu a fost posibilă contextualizarea unor expresii folosite de importanta autoare, o atentă observatoare a propriei contemporaneități care cu operele sale, traduse în întreaga lume, a povestit împreună cu poveștile sale și un context istoric, fără îndoială crudă și departe de cea de astăzi.
În noile ediţii în cauză, referinţele directe la etnie sau la figuri retorice alese de autor pentru a transmite un sens care astăzi ar putea fi totuşi de prost gust au fost în mare parte şterse.
Cuvinte precum „nativi” au fost înlocuite cu „localnici” și expresii întregi au fost readaptate pentru a le îndulci.
În Poirot pe Nil , când personajul doamnei Allerton se simte enervat de niște copii, ea reacționează brusc:
„Se întorc și se uită, și se uită, iar ochii lor sunt doar dezgustători, la fel și nasurile lor și nu cred că le plac foarte mult copiii”.
Ceea ce relatează în schimb una dintre noile ediții:
“Se întorc și se uită, și se uită. Și nu cred că îmi plac cu adevărat copiii”.
Aceste schimbări au fost aduse datorită muncii așa -numiților „cititori sensibili”, figuri din ce în ce mai răspândite în special în editura anglo-saxonă, care de cele mai multe ori primesc salarii neglijabile pentru o muncă atentă de citire, recitire, analiză și examinare care vizează descrierea dăunătoare, rasistă, ostilă.
Știrile recente despre rescrierile romanelor lui Christie urmează, de asemenea, o tendință recentă în domeniul publicării, care își propune să susțină diversitatea în industrie.
Nu este prima dată când modalitatea expresivă internă a unora dintre pietrele de temelie ale literaturii este revizuită!
Deja s-au întâmplat multe cu același autor, romanului din 1939, ȘI APOI NU ERA NICIUNUL, i s-a schimbat titlul pentru că exista un termen rasist care prezintă lucrările lui Roald Dahl și Ian Fleming .
În ultimii ani din ce în ce mai multe edituri au angajat „cititori sensibili”, unele hotărând să publice atât versiunea originală, cât și lucrarea curată (cum face și editura Puffin), altele punând la dispoziție doar cărți cu modificări atente!
Un trend care la prima vedere ar putea părea incluziv pentru unii, dar care riscă să șteargă mărturiile trecute, transformându-se în curând într-un exemplu de revizionism istoriografic, eliminând viziunea trecută care este fundamentală pentru prezent și esențială pentru viitor.
Vă dați seama ce vremuri trăim? Când sunt angajați oameni, create instituții care se ocupă cu cenzura și rescrierea unor romane sau a întregii literaturi.
Este halucinant ce se întâmplă cu omenirea, direcția în care ne îndreptăm este tot mai întunecată dar parcă tot mai puțini oameni sunt preocupați de faptul că umanitatea este în linie dreaptă către autodistrugere!
Foto: Wikimedia
Sursa: lindependente.online
Alte surse:
Adaugă comentariu