În doar 12 ani, din 2010 până în 2022, procentul de bogăție al Germaniei față de cel global a scăzut de la 5,7% la 3,8%, în timp ce economia țării, lipsită de investiții private, dar, mai ales, din cauza dispariției cele publice, cade în bucăți.
Deja în 2014, o bine cunoscută cercetare a fundației Friederich Ebert a evidențiat că, din 2000, procentul investițiilor față de PIB-ul din Germania a scăzut la ultimul loc în clasamentul zonei euro, trecând de la 21% în 2000 la 17% în 2013.
În 1992 se situa la 24%, cu 5 puncte peste media zonei euro.
Pe atunci, investițiile în utilaje reprezentau peste 10% din PIB în 1991: în 2013 chiar scăzuseră sub 6%.
Cu toate acestea, după cum a raportat fundația însăși, în timp ce salariile au stagnat, profiturile au crescut.
Cercetările recente ale Confederației Sindicatelor Europene au mai consemnat că, din 2019 până astăzi, ponderea alocată profiturilor în comparație cu PIB-ul total din Germania a crescut cu până la 6%, în timp ce ponderea investițiilor nu a crescut cu un singur cent.
Dar cum a reușit țara care a fost dintotdeauna considerată „locomotiva Europei” să se arunce în vârtejul unei asemenea recesiuni?
Matricea procesului pare foarte clară. Și se referă, în primul rând, la convertirea Berlinului la „religia” neoliberală.
Potrivit datelor prezentate într-o analiză publicată de Ottolina TV, în douăzeci de ani de neoliberalism Germania suferă o reacție pe care nici măcar cele două războaie mondiale nu reușiseră să-i provoace.
Un dezastru care nu a avut loc nici măcar atunci când marile puteri mondiale și-au lăsat deoparte rivalitățile și formaseră o coaliție cu unicul scop de a-i lua spațiul de manevră, mergând chiar până la a-l dezmembra în două părți pentru a-l împiedica să se întoarcă pentru a hegemoniza continentul european.
A avea un rol-cheie în calea care a condus Berlinul să facă o măturare curată a fiecărei abilități de a crea bunăstare și bogăție pentru populație, subliniază Ottolina TV, a fost tocmai sistemul de „financiarizare” a economiei, care nici măcar patria filozofiei socialismul clasic și științific nu a reușit să le oprească, împreună cu o logică de subordonare față de acele „oligarhii parazitare” care acum reușesc să se hrănească cu bogăția sa.
Același centru de studii OCDE a certificat că „de la începutul anilor 2000, Germania a cunoscut o ieșire puternică de capital privat”:
profituri generoase care „ pur și simplu scapă” înainte de a fi impozitate prin paradisuri fiscale, ajungând evident în bule speculative din SUA.
Rebobinând caseta istoriei recente, Ottolina TV citează câteva pasaje cheie, peste care iese în evidență umbra șantajului greu, care a marcat relațiile dintre Washington și Berlin.
În primul rând, este citată celebra poveste a interceptărilor efectuate de NSA americană care, după cum a dezvăluit WikiLeaks, ar fi afectat nu doar guvernul Merkel, ci, și înainte de acesta, administrațiile Kohl și Schroeder.
„Și mai deranjantă, scrie Ottolina TV în analiză, este suspiciunea destul de bine întemeiată că informațiile germane au colaborat direct și cu spionajul american”, care, prin urmare, „s-ar confirma a fi puțin mai mult decât un instrument în mâinile SUA” pentru a limita autonomia și independența funcțiilor alese germane”.
Privind evenimentele actuale, Ottolina TV se concentrează apoi pe conflictul ruso-ucrainean și, mai precis, pe sabotarea gazoductului Nord Stream, amintind că:
„cum ne-a spus bunul bătrân Seymour Hersh, nu doar că există mâna Washingtonului, așa cum este destul de evident, dar nemții au știut-o dintotdeauna: și totuși, sunt muți”.
În cele din urmă, ne uităm la cazul de presupusă corupție care l-ar fi implicat pe cancelarul Olaf Scholz pe vremea când era primar al Hamburgului:
scandalul cum-ex, un sistem fraudulos care a permis unei rețele de bănci și bancheri legați în diferite calități de Scholz să sustragă aproximativ 280 de milioane de euro.
„Cazul a revenit în centrul atenției în ianuarie anul trecut, adică în perioada în care Scholz se dovedise destul de ezitant în privința trimiterii Leoparzilor germani în Ucraina, amintește Ottolina TV.
După un timp, Scholz a cedat, iar povestea cum-ex a dispărut și ea de pe radar până în august”, când „Scholz și-a exprimat din nou câteva îndoieli cu privire la ideea de a trimite din nou armament”.
Așa că „scandalul cum-ex a revenit în ziare și, în câteva săptămâni, Scholz se răzgândește din nou”.
De altfel, pe 28 august, Scholz va declara că vrea să sprijine Ucraina „atâta timp cât este necesar”.
Sunt doar niște coincidențe?
Aici puteți urmări întregul material video al televiziunii din Italia, Ottolina TV.
Adaugă comentariu