Agenția OMS neagă posibilele riscuri ale reformei reglementărilor sanitare. Dar capcane există!
De la constrângerile mai stricte pentru țări până la eliminarea referințelor la libertate, până la puterile sporite ale directorului.
Cotidianul italian „Quotidiano Sanità” (Qs) a prezentat declarațiile directorului general al OMS,
„care a criticat dezinformarea pe rețelele de socializare și în mass-media cu privire la un presupus nou acord global privind pandemiile” care ar prevedea „transferuri de suveranitate” ale statelor membre către OMS.
Potrivit lui Ghebreyesus, ar fi „știri false”, pentru că „nicio țară nu va ceda vreo suveranitate OMS”.
În realitate, Qs confirmă, de asemenea, că la acest acord „se lucrează” și este „în curs de negociere” în așa-numitul Consiliu de Negociere Interguvernamental (Inb).
Prin urmare, Comisia Medicalo-Științifică Independentă (Cmsi) din Italia a trimis următorul text cu clarificările necesare către Quotidiano Sanità, care însă nu l-a publicat încă.
Este adevărat că un proiect al Acordului Global nu a fost încă aprobat, dar există un proiect, așa că pare cu totul legitim să-l examinăm, așa cum am început să facem, fidel principiului verificării informațiilor și pe bază de dovezi.
Considerăm că este important să deschidem o discuție, evidențiind aspecte îngrijorătoare.
De altfel, dacă acordul internațional ar fi aprobat, atunci când va intra în vigoare acesta ar deveni obligatoriu pentru statele membre care l-au ratificat.
Cu toate acestea, directorul general (dg) al OMS, în conferința de presă din 23 martie, nu a menționat că o nouă ediție a Regulamentului Internațional de Sănătate din 2005 (RSI 2005) este în curs de elaborare în paralel cu acordul pandemic.
Și acesta este un instrument obligatoriu pentru statele membre, ale cărui modificări pot fi aprobate de o majoritate simplă a statelor membre, în mai 2024, la cea de-a 77-a Adunare Mondială a Sănătății, pe baza foii de parcurs actuale.
În acel moment, noile RSI-uri vor intra în vigoare în termen de 12 luni pentru toate statele, cu excepția cazului în care un stat depune un refuz sau rezerve în termen de zece luni.
Relația dintre cele două instrumente este destul de ambiguă, cu suprapuneri substanțiale în aproape toate domeniile.
Nici nu ne este clar de ce OMS și statele membre folosesc resurse pentru a negocia în paralel două instrumente internaționale cu sferă și conținut care se suprapun.
Astăzi în curs de examinare de către un grup de lucru specific (Wgihr) sunt amendamentele propuse de 16 state membre ale OMS, care cu puțină transparență nu sunt atribuite Statului care propune!
Unele trezesc într-adevăr preocupările de „cesiune de suveranitate” semnalate, nu întotdeauna precis, de diverse mass-media și rețele de socializare.
Indicăm câteva dintre cele care ne-au impresionat, pe care oricine le poate verifica direct:
Art. 1 - Modificarea elimină de două ori termenii „neobligatori”, făcând referire în prezent la recomandările OMS, atât „temporare”, cât și „permanente”, care ar deveni deci obligatorii.
Pur cu titlu de exemplu de posibilă supunere a statelor la „recomandările” OMS, cităm propunerea unui nou articol (13A) prin care statele „se angajează să urmeze recomandările (obligatorie) OMS în răspunsul lor de sănătate” la situațiile de urgență, definite ca situații despre care directorul general al OMS consideră că au potențialul de a cauza probleme de sănătate dincolo de granițe.
Precum și obligația pe care și-o asuma statele, de a crește, la solicitarea OMS, producția de produse de sănătate (inclusiv „medicamente, vaccinuri, dispozitive medicale, diagnostice, produse de asistență, terapii bazate pe celule și gene și alte tehnologii de sănătate”) și „a se asigura că producătorii de pe teritoriile lor furnizează OMS și altor state cantitățile necesare de produse conform instrucțiunilor OMS”.
Art. 2. Scopul și propunerile RSI-urilor.
„...prevenirea, protejarea, pregătirea unui răspuns de sănătate publică la răspândirea internațională a bolii limitată la riscurile pentru sănătatea publică” ar fi înlocuită cu „toate riscurile cu potențial impact asupra sănătății publice”.
Aceasta introduce termeni extrem de largi, care permit dg-ului OMS și personalului său delegat să formuleze recomandări obligatorii cu privire la foarte multe aspecte ale vieții societăților, în condițiile în care sănătatea conform OMS se referă la „bunăstare fizică, mentală și socială completă”.
Art. 3. Principii.
Ei sunt îngrijorați de amendamentele care ar anula „demnitatea, drepturile omului și libertățile fundamentale ale oamenilor” dintre principiile RSI, în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO), semnată de toate țările Națiunilor Unite, înlocuindu-le cu principiile generice de „echitate, incluziune, coerență” care nu sunt bine definite.
Articolul 13A. OMS conduce răspunsul internațional de sănătate publică.
În esență, solicită statelor să urmeze recomandările OMS în situațiile de urgență de sănătate publică de interes internațional (Pheic), declarate de un director general deschis unei influențe largi chiar și din partea unui număr mic de state și creditori privați.
Criteriile pentru un Pheic sunt vagi și la latitudinea directorului general OMS. Ni se pare o inversare a rolurilor între OMS și state, cu abrogarea suveranității în ceea ce privește, de exemplu, medicamentele, vaccinurile, testele și politicile conexe.
Art. 18. Recomandări privind persoanele.
Există deja. Acum, totuși, noul articol 13A cere statelor să „se angajeze să urmeze recomandările OMS în răspunsul lor internațional de sănătate publică”.
Prin urmare, OMS va putea acum, pe baza exclusivității determinării unui director general sub posibile influențe disproporționate a câtorva state și entități private, să ceară statelor să injecteze produse farmaceutice cetățenilor lor, să le limiteze intimitatea, mobilitatea și să îi supună la restricții.
Art. 43: Măsuri sanitare suplimentare.
„… ar trebui să atingă nivelul adecvat și cel mai înalt posibil de protecție a sănătății”.
Acest lucru poate ridica problema unei boli infecțioase sau a unei boli potențiale deasupra tuturor celorlalte preocupări de sănătate și uman/sociale (gândiți-vă la subestimarea potențialelor probleme economice, educaționale și de sănătate ale blocajelor).
Art. 44. Urmărește creșterea controlului asupra informațiilor.
OMS și Statele s-ar angaja să colaboreze pentru „contracararea difuzării de informații false și nesigure privind evenimentele de sănătate publică în mass-media, rețelele de socializare și în alte moduri”, atribuindu-și dreptul de cenzură, deja exercitat în perioada pandemiei, cu acordul OMS, cu marile platforme și rețele de socializare.
Un angajament îngrijorător al statelor de a controla informațiile este prevăzut și în art. 17 din „proiectul zero” al acordului pandemic.
Nu avem instrumentele pentru a verifica dacă și ce forțe împing în direcția indicată, dar credem că amendamentele propuse la RSI-uri (Regulamentului Internațional de Sănătate) conțin multe elemente alarmante și este nevoie urgentă de transparență maximă a negocierilor în curs cu OMS și de deschiderea unei dezbateri publice mai ample.
Sursa: laverita.info
Foto: Wikimedia
Adaugă comentariu