Sancțiunile occidentale impuse așa-ziselor țări nealiniate cu politicile unipolarității SUA, împreună cu recenta criză ruso-ucraineană, dau, în mod paradoxal, un impuls decisiv formării de noi echilibre internaționale care se reflectă, pe de o parte, în tendința spre dedolarizare și, pe de altă parte, în conturarea unor noi rute comerciale.
În acest sens, doar două dintre cele mai sancționate națiuni din lume, Rusia și Iran, construiesc o nouă rută comercială transcontinentală care se întinde de la granița de est a Europei până la Oceanul Indian, pe un total de 3000 de kilometri.
Obiectivul este tocmai eludarea sancțiunilor prin rețele fluviale, maritime și feroviare care sunt în afara oricărei intervenții străine și, în consecință, nepedepsibile.
Teritoriile ucrainene care au aderat recent la Federația Rusă, după „cucerirea” lor pe teren de către Moscova, contribuie foarte mult la acest proiect, întrucât rutele se întind de la Marea Azov, despre care președintele rus Vladimir Putin a susținut că a devenit „o mare interioară” pentru Rusia, către centrele comerciale iraniene de la Marea Caspică și până la Oceanul Indian.
Statele Unite și aliații săi și-au exprimat îngrijorarea cu privire la noile coridoare comerciale, deoarece ar stimula legăturile dintre puterile asiatice emergente, limitând în același timp controlul Washingtonului asupra lor.
Proiectul ruso-iranian urmărește extinderea Coridorului Internațional de Transport Nord-Sud (INSTC) - născut în 2002 dintr-un acord între Rusia, Iran și India, prin noi rute interne maritime și fluviale!
În special, Kremlinul investește un miliard de dolari pentru a conecta râul Volga de Marea Azov, lărgind canalele și făcând căile navigabile interioare circulabile pe tot parcursul anului, în timp ce Iranul își extinde rețeaua feroviară către portul Chabahar din partea de sud-est a țării.
După cum relatează Bloomberg, expertul rus în politică externă și sancțiuni de la Institutul Internațional de Studii Strategice din Londra, Maria Shagina, estimează că „Rusia și Iranul investesc până la 25 de miliarde de dolari în coridorul comercial intern, contribuind la facilitarea fluxului de mărfuri pe care Occidentul vrea să le oprească”.
În plus, noul coridor comercial ar permite Moscovei și Teheranului să reducă traseul cu mii de kilometri în comparație cu rutele tradiționale care trec prin Marea Mediterană și Canalul Suez!
Traseul peste Marea Mediterană, de fapt, are 14.000 de kilometri lungime și necesită 40 de zile pentru a fi completat.
Statele Unite urmăresc cu mare atenție mișcările Rusiei și Iranului, și, referindu-se la noua rută comercială aflată în construcție, principalul oficial de sancțiuni al administrației Biden, James O'Brien, a spus că:
„Este o zonă pe care o urmărim cu atenție, atât acea rută specifică și, în general, legătura irano-rusă”.
El a adăugat, de asemenea, că administrația americană este îngrijorată „de orice efort de a ajuta Rusia să evite sancțiunile”.
Reprezentantul special al SUA în Iran, Robert Malley, a spus totuși că „orice nou coridor comercial trebuie examinat ca parte a ceea ce a devenit prioritatea sa principală: oprirea transporturilor de arme între țări”.
În realitate, interesele comerciale ale Rusiei și Iranului depășesc cu mult traficul de arme, extinzându-se la bunuri energetice și materii prime agricole, considerând că Iranul este al treilea importator de cereale rusești.
Cele două țări au anunțat, de asemenea, o serie de noi acorduri, inclusiv active precum turbine, polimeri, consumabile medicale și piese auto.
În acest fel, Moscova încearcă să compenseze pierderea piețelor europene: de fapt, înainte de începerea operațiunilor militare în Ucraina, Europa era principalul său partener comercial.
Nikolay Kozhanov, care a lucrat ca diplomat al Kremlinului la Teheran din 2006 până în 2009, a declarat că, în urma închiderii rețelelor europene de transport, Kremlinul se concentrează „pe dezvoltarea unor coridoare comerciale alternative care să sprijine virajul Rusiei spre est”.
El a mai adăugat că, controalele pot fi impuse pe căile maritime, „dar căile terestre sunt greu de controlat. Este aproape imposibil să-i depistați pe toți.”
Astfel, ceea ce fostul diplomat, considerat unul dintre cei mai importanți oameni de stat în viață, Henry Kissiger, sfătuise puterile occidentale să evite, și anume mutarea Moscovei către puterile asiatice, se împlinește.
Acest lucru, de fapt, ar întări puterile emergente ale Eurasiei, slăbind în același timp centralitatea Occidentului și capacitatea acestuia de a controla, așa cum se întâmplă în mod regulat.
Scopul trebuie să fie „întoarcerea la cursul istoric pentru care Rusia face parte din sistemul european. Rusia are un rol important de jucat”, a spus omul de stat american vara trecută.
Prin urmare, se conturează noi alianțe geopolitice și comerciale capabile să erodeze treptat dominația unipolară și să pună bazele unor noi aranjamente globale policentrice, în care puterile asiatice se vor remarca.
Deloc surprinzător, Rusia și Iran investesc miliarde pentru a depăși obstacolele care împiedică realizarea acestui obiectiv, iar noile rute comerciale, împreună cu studiul noilor sisteme financiare internaționale, sunt exemplul cel mai direct.
Toate încurajate în mod paradoxal de strategia de sancționare a Washingtonului și a puterilor G7.
Sursa: lindependente.online
Adaugă comentariu