Guvernul german a anunțat ieri introducerea unui „scut defensiv” de 200 de miliarde de euro pentru a face față creșterii costurilor la energie și pentru a proteja astfel familiile și întreprinderile de inflație, încercând să mențină stabilă cererea internă. Planul, care este de așteptat să intre în vigoare în decembrie și să dureze până în primăvara lui 2024, prevede atât o frână de urgență a prețurilor la gaze, cât și o reducere a taxei pe vânzarea combustibilului.
Taxa pe vânzarea gazelor va scădea de la 19% la 7% și vor fi încurajate energiile regenerabile și regazificatoarele: „Prețurile trebuie să scadă, așa că guvernul va face tot posibilul. În acest scop, creăm un scut defensiv mare”, a spus cancelarul Olaf Sholz. Decizia Berlinului a venit imediat după deteriorarea gazoductelor Nord Stream, pe care Germania le-a definit imediat drept „ireparabile”, în ciuda faptului că încă nu există o estimare definitivă a avariei sau a timpului necesar pentru repararea conductelor. În consecință, acțiunea Berlinului apare ca raportul extrem al celor care știu, a priori, că vor trebui să renunțe definitiv la gazele rusești.
Cu un fond de 200 de miliarde, Germania va suporta direct costurile energetice ale cetățenilor și afacerilor, prin emiterea de noi datorii, încălcând astfel regulile de austeritate care constituie pilonul cadrului economic european și sunt susținute în primul rând chiar de la Berlin.
Scutul introdus explică astfel reticența Germaniei de a introduce plafonul prețului gazelor, solicitată cu voce tare de multe țări europene și în special de Italia care, spre deosebire de Germania, nu are nici măcar voie să vorbească despre „deviația echilibrului”. Din acest motiv, decizia germanilor a stârnit îngrijorarea și reacția politicii italiene care nu poate conta nici pe plafonul prețului gazelor, nici pe intervenții semnificative din punct de vedere fiscal, în timp ce chiar ieri Arera a anunțat o creștere cu 59% a facturilor la energie.
Ministrul Finanțelor, Christian Lindner, a declarat în acest sens că Berlinul va profita anul acesta de autosuspendarea limitei, sancționată constituțional, la noua datorie egală cu 0,35% din PIB, aplicând-o din nou abia începând cu 2023. „Nu putem spune altfel: suntem într-un război energetic”, a spus Lindner, adăugând că „Vrem să separăm în mod clar cheltuielile de criză de gestionarea bugetului nostru obișnuit, vrem să trimitem un semnal foarte clar piețelor de capital”.
La rândul său, ministrul Economiei, Robert Habeck, a spus că, criza energetică riscă să se transforme într-o criză economică și socială, pentru care ajutorul guvernamental ar trebui considerat o „cheltuială pentru rezistența” împotriva Rusiei.
Cu toate acestea, „cheltuielile germane pentru rezistență” riscă să creeze o fisură profundă pe frontul european. De fapt, dacă Germania își poate permite să se îndatoreze pentru a-și susține afacerile, acest lucru nu este permis pentru Italia și alte țări din UE, legate de „lațul” al așa-zisei constrângeri bugetare, care, în consecință, se va trezi să concureze cu industriile și companiile germane care vor beneficia de prețuri controlate la energie, spre deosebire de cele din Italia și alte națiuni europene.
Acest lucru, pur și simplu, ar putea duce la dezindustrializarea definitivă a Italiei, întrucât companiile care încă operează în Peninsulă s-ar putea reloca în țări mai ieftine, inclusiv Germania însăși, dar și Ungaria, India și Statele Unite. Aceștia din urmă, de fapt, sunt din nou singurii câștigători economici în contextul gravei crize europene declanșate de sancțiunile și consecințele conflictului din Ucraina. Mai mult, inițiativa germană va permite speculațiile de pe piață să continue necontestat, contribuind la umflarea pieței artificiale a prețurilor, bazată mai degrabă pe pariurile financiare ale câtorva operatori fără scrupule, mai degrabă decât de prețul real al gazului.
Deloc surprinzător, decizia Berlinului de a introduce scutul fiscal a stârnit reacția destul de îngrijorată a Giorgiei Meloni care, după ce s-a consultat telefonic cu Mario Draghi, a condamnat indirect alegerea germană, la fel ca și fostul număr unu al BCE: „În față unei provocari epocale a crizei energetice, este nevoie de un răspuns imediat la nivel european pentru a proteja întreprinderile și familiile. Nici un stat membru nu poate oferi singur soluții eficiente și pe termen lung, în absența unei strategii comune, nici măcar cele care par mai puțin vulnerabile financiar”, a spus probabil viitorul premier, cu o referire implicită la inițiativa germană.
La rândul său, Mario Draghi a spus că „În fața amenințărilor comune ale vremurilor noastre, nu ne putem împărți în funcție de spațiul din bugetele noastre naționale. În următoarele Consilii Europene trebuie să ne arătăm compacti, hotărâți, solidari, așa cum am fost în sprijinirea Ucrainei”.
Prin urmare, Europa nu merge într-o ordine anume, în timp ce noul guvern italian care va prelua în curând mandatul pare să nu aibă nici o intenție să se abată de la linia predecesorilor săi, în timp ce, de fapt, Germania încearcă în extremis să salveze ceea ce poate fi salvat, procedând în mod autonom.
Meloni caută o soluție comună la nivel european și nu pare să dorească să pună la îndoială parametrii financiari rigizi impuși de Bruxelles care sufocă economia italiană. Cu toate acestea, până acum Comisia Europeană nu a făcut nici o propunere concretă pentru a contracara costul energiei, cu excepția raționalizării și a ideii „plafonului de preț”, care, însă, este greu de implementat.
Între timp, Bruxelles-ul este pregătit să lanseze un nou pachet de sancțiuni împotriva Rusiei care, după toate probabilitățile, va duce la probleme suplimentare pentru economiile europene deja fragile. Atât de mult încât fostul aliat al lui Meloni, Victor Orban, s-ar putea să nu i se alăture, nici măcar pe baza referendumului organizat în Ungaria pe această temă.
Decizia Berlinului riscă, așadar, să dărâme definitiv compactitatea europeană în fața crizei energetice și evidențiază nu numai divergențele enorme de interese în cadrul Uniunii, ci și ponderea diferită politică, economică și decizională a diferitelor state în ceea ce privește unul față de celălalt, cu referire în special la Germania care acționează adesea în afara „regulilor comunitare”.
Aceasta nu a făcut altceva decât să îngroape Italia care, neavând și nedorind să recupereze instrumentele necesare exercitării suveranității sale economice și financiare, este probabil sortită să rămână zdrobită de decizii și politici contrare intereselor naționale, în timp ce Berlinul încearcă să le urmeze, în ciuda „regulilor” și principiilor mult lăudate ale „solidarității europene”.
Sursa: lindependente.online
Adaugă comentariu