O cameră pentru reținerea și torturarea copiilor în timpul ocupației Hersonului. Aceasta este acuzația înfiorătoare raportată de Dmytro Lubinets, comisarul pentru drepturile omului al Radei Supreme, parlamentul unicameral ucrainean, citat de Kyiv Independent.
Vestea a făcut înconjurul lumii și a fost preluată de presa italiană, fără verificarea cuvenită a faptelor, scandalizând opinia publică pentru a nu știu câta oară, exact când sosește cererea comună a Ursulei Von der Leyen și Volodymyr Zelensky, de a înființa o instanță specială pentru urmărirea penală a crimelor de război rusești.
În afară de actualitatea știrilor, sunt multe considerații de făcut. În primul rând, nu putem să nu reamintim că predecesorul lui Lubinets, Lyudmila Denisova, a recunoscut în mod deschis că a răspândit informații inexacte, parțiale sau chiar false până în punctul de a fi îndepărtată din Parlament.
În acest caz, în sprijinul acuzației lui Lubinets avem imagini care arată doar o cameră cu scaune stivuite, niște sticle de apă, o saltea, o pătură, o haină și o carte.
Nu reiese nici o dovadă că este vorba despre o cameră de tortură! Camera nu este dotată cu dispozitive de tortură, nu există urme de sânge nici pe scaune, nici pe pereți, sau alte detalii care ar putea atesta veridicitatea acuzațiilor ucrainene.
Imaginea arătată de Forțele Armate ale Ucrainei despre presupusa cameră de tortură a apărut la o lună de la retragerea trupelor ruse din Herson, această fotografie ar fi putut fi făcută oriunde și oricând.
Nici măcar nu se știe dacă camera se află într-un subsol sau în altă parte, după cum notează canalul Telegram Warfakes.
Nu au apărut indicii precise care să coroboreze acuzațiile lui Lubinets. Prin urmare, ar trebui să mergem cu atenție, deoarece, mai devreme, canalele ucrainene au încercat deja să prezinte fotografii ale adăposturilor subterane împotriva bombelor ca dovadă a prezenței presupuselor camere de tortură rusești în orașele din regiunea Herson.
De parcă nu ar fi fost de ajuns, autoritățile ucrainene au revocat luni, 14 noiembrie, permisiunea unor jurnaliști străini de a-și desfășura activitatea de informare la Herson, unde, potrivit ucrainenilor, rușii ar fi comis „crime de război” repetate.
O altă observație de făcut se referă la abordarea presei italiene, agenția de presă Ansa titrează:
“Kiev, cameră de tortură pentru copii descoperită la Herson!
Preluat de Rainews: „Herson, descoperirea unei camere de tortură pentru copii creată în timpul ocupației ruse”.
Și mai de impact este titlul publicației Today:
„Războiul în Ucraina, nouă cameră a ororilor descoperită la Herson: copiii erau torturați”.
Oricine citește cu neatenție titlul acestor articole fără să se aprofundeze în conținutul lor are dreptul să creadă că știrea este fondată.
Titlurile nu au ghilimele și, prin urmare, ridică în mod nejustificat știrea la un fapt verificat demn de indicativ.
Ghilimelele adoptate în schimb de alte ziare, de exemplu Adnkronos!
Lipsesc și pedepsele condiționate care ar fi obligatorii având în vedere că ne confruntăm cu acuzații din partea guvernului ucrainean care nu au fost încă confirmate.
De fapt, nu putem uita că multe acuzații de atrocități în teren, atribuite forțelor armate ruse și relansate de mass-media occidentală, s-au dovedit adesea a fi adevărate farse, precum cea a unei gropi comune cu 132 de cadavre de civili, mai întâi torturate și apoi executate de ruși în Makariv, lângă Kiev, sau cel al unei presupuse camere de tortură.
Acest tip de muncă inexactă, indiferent de codul deontologic, mărturisește în continuare cât de mult mass-media pare mai interesată să facă informațiile spectaculoase și să direcționeze opinia publică, decât să verifice știrile înainte de a le difuza.
Dezinformarea, de fapt, apare atunci când senzaționalismul și dezvăluirea grăbită a detaliilor excesive sunt preferate verificării faptelor.
Sursa: lindipendente.online
Adaugă comentariu