Vineri, 2 iunie, la Paris a avut loc a doua dintre cele cinci întâlniri pe care Națiunile Unite au vrut să le organizeze pentru a încerca să ajungă în sfârșit la un acord internațional până în 2024 pentru a reduce producția de plastic la nivel mondial.
În cadrul ultimei întâlniri, peste două mii de reprezentanți din aproape două sute de țări s-au întâlnit și au făcut schimb de opinii, dar de fapt au concluzionat puțin sau nimic.
De fapt, tratatul nu există încă, iar pentru moment va trebui să ne mulțumim cu promisiunea de a întocmi un proiect inițial înainte de următoarea întâlnire din noiembrie.
În momentul de față este destul de greu de crezut că în cele din urmă va exista un acord universal semnificativ, adică, care va duce la o schimbare reală a cursului, din cauza obstacolelor care au apărut deja în aceste prime etape preliminare.
Printre acestea se numără, de exemplu, interesele industriei petroliere, care furnizează materialul fosil pentru producerea materialelor plastice.
Și, prin urmare, care nu dorește să vadă acest tratat aprobat. Atât de mult încât la Paris țările au avut de fapt ocazia să vorbească puțin despre cât și cum să reducă plasticul și cum să finanțeze manevra, mai degrabă pierdută în discuții, ridicate mai ales de China și Arabia Saudită, dar și de Brazilia, pe modul de vot și pe scara de aplicare.
O strategie care chiar a funcționat, având în vedere asta nu s-a vorbit despre plastic cel puțin până în a treia din cele cinci zile de întâlnire.
O întârziere care de fapt a funcționat în favoarea multora, în condițiile în care chiar și Italia, de exemplu, în urmă cu câteva săptămâni ne-a dat dovada atașamentului față de plastic și combustibili fosili.
După noua propunere de regulament privind ambalajele din plastic prezentată de Comisia Europeană, care intenționează să desființeze, printre altele, pachetele de unică folosință pentru fructe și legume cu greutatea mai mică de 1,5 kilograme, voci opuse s-au ridicat imediat în Italia.
Vocea celor de la Coldiretti și a unor politicieni, inclusiv a europarlamentarul de la Lega Nord, Angelo Ciocca, care a vorbit în Parlamentul European arătând un pachet de salată într-un plic și denunțând, în opinia sa, greșeala Comisiei Europene:
în opinia sa eliminarea ambalajele din plastic ar avea repercusiuni negative asupra economiei naţionale.
Este evident că va fi foarte greu ca toată lumea să fie de acord, cel puțin până când interesele industriei fosile vor fi excluse din discuții.
Ceea ce, cu siguranță, nu se va lăsa ușor, având în vedere că stăpânii țițeiului încep să câștige mai mult decât se așteptau.
De fapt, dacă pe de o parte Occidentul încearcă să-și limiteze consumul de plastic după ani de utilizare excesivă, pe de altă parte, țările cu economie în curs de dezvoltare tocmai au început să experimenteze boom-ul de la care încearcă să fugă restul lumii.
O piață tentantă pentru companiile petroliere: strategia lor, în acest moment, este să convingă că nu este atât plasticul cel care poluează, cât eliminarea lui incorectă.
Din păcate însă, reciclarea, oricât de corectă, nu poate fi singura soluție. Eficacitatea sa este limitată, din mai multe motive.
Procesul care duce la mărunțirea plasticului este lung și complicat și adesea se blochează înainte de a ajunge la final.
Nu toate tipurile de plastic sunt potrivite pentru reutilizare, iar cele care sunt, în cea mai mare parte, după câteva cicluri de viață, care scad calitatea materialului, devin practic inutilizabile.
De fapt, plasticul nu poate fi reciclat la infinit. Având în vedere ceea ce s-a spus și că oamenii produc peste patru sute treizeci de milioane de tone de plastic pe an, și că multe obiecte ajung să fie dispersate în mediu, eliberând substanțe chimice, acum este clar că drumul principal nu poate fi decât o reducere clară a circulației sale.
Sursa: lindependente.online
Adaugă comentariu